Neputinta sufletului de a renaste precum pasarea Phoenix face diferenta dintre realul meschin si reveria persuasiva a psihicului uman . Umanul din noi dispare cand sufletul nu mai are speranta ca poate renaste din amintirile trecute, cu care se hranea pentru a-si pastra forma pe care societatea o impune zi de zi . Neputinta de care da dovada psihicul conduce la o nebunie a sufletului, de care putini scapa pentru ca fiinta lor nu a fost consumata de trairea pasionala a reveriei . Suferinta dedicata cunoasterii sufletului e inevitabila, pentru ca toti incercam sa ne cunoastem limitele dramatismului de care putem da dovada .

Paranoia

Incantarea ochilor se ascunde totdeauna in taina veridica a placerii . Degetele vibreaza pe pielea ei plina de note crude ale dreptului adevar . Iubirea rasuna tanguind in camera mintii ei . E nedrept sa incercuiesti sansele celuilalt intr-un lant nesfarsit de intrebari si rugaminti ce nu vor duce decat la mai multa ipocrizie, e nedrept sa nu il lasi sa iubeasca asa cum vrea, asa cum poate, asa cum merita . Mana ei o atinse pe a lui intr-o furtuna de ganduri inchise . Degetele lui se transformara intr-un fum al dorintei . Morfina visurilor ii alina durerea pricinuita de realitatea iernii . Renunta pentru cateva clipe la realitate, iar paranoia deja batea ritmul inimii ei . Dusul rece de cuvinte o aduse la realitate .

Gradina hazardului

Minunata gradina a hazardului e inselatoare . Unii au gustat nectarul florilor nebuniei, imbatandu-se cu el . Altii s-au pierdut in cautarea unei solutii de a iesi din acest tragic pacat al mintii . Putini au reusit sa se salveze, sadind prietenie adevarata in gradina ce e sortita esecului .Desigur, toti au incercat sa se salveze, incercand sa faca o prietenie cel mai usor dar si cel mai frumos lucru posibil . Multi au incercat, putini au reusit . Prietenia a dus de-a lungul timpului la nebunie, o nebunie a pasiunilor si a simturilor . Nebunia e pentru fiecare, dar multi isi omoara sufletele incercand sa scape de ea, iar putini o trateaza ca un lucru benevol si frumos, stiind ca uneori nu poti scapa . Sunt momente cand nimicesti propriile sentimente, iar nebunia dispare, nebunia aceea placuta de care nu te poti lipsi, dar gradina hazardului iti poate oferi multe surprize si asa va aparea alta nebunie, poate mai placuta decat cea care a fost .


Nu vor exista niciodata scuze pentru prietenii terminate si nici explicatii .

Toamna

Sufletul i se modela pe zi ce trece, hranindu-se cu aparente, incurcand drumul ce parea cel mai usor dintre toate . Oamenii nu o lasau sa-si respire iubirea, sa o guste ca fiind cel mai dulce nectar al diminetii . Aparentele daramau zidul de aparare pe care il cladea din credintele ei, il daramau o data cu ploile ce isi lasau urmele pe frunzele ruginite, cu vantul ce golea orice urma de tradare din ochii lor . Razele ce incalzeau privirile dispareau usor, sub norii grei de ganduri razlete, in urma lor lasand priviri reci si pline de indiferenta . Isi doreste inca o raza care sa incalzeasca privirea lui . Stie ca mainile ei reci vor fi incalzite de ale lui, curand .

Sunt ani la mijloc .

Sunt ani la mijloc

Mihai Eminescu

Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece
Din ceasul sfant in care ne-ntalniram,
Dar tot mereu gandesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mana rece .

O, vina iar ! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea sa plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si canturi noua smulge tu din lira-mi .

Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc o linisteste,
Ca rasarirea stelei in tacere;

Iar cand te vad zambind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul imi creste .

Sah mat .

Mainile ii erau reci . Dorinta de a scapa de acea durere chinuitoare ii ingheta sangele, suflarea, gandurile . Auzea vocea lui, dar totul era fad, departat de realitate . El ii lua mana sa o incalzeasca in a lui, dar ea o trase imediat . Gestul acesta il durea, numai el stia cat de mult . Ii vedea lacrimile curgand, dar nu avea de gand sa le opreasca . Nu avea de gand, nu dorea . Ii placea sa o vada asa, il incita mai mult, o facea misterioasa, pentru ca nu stia de ce plange . Ea il privi cu ochii sugrumati de emotie si durere . Privirea fixa o uimea, o intriga de altfel .Isi stapani lacrimile . Stia ca nu mai putea face nimic pentru ca el sa isi schimbe privirea aceea fixa si iritanta . O dezgolea de orice secret, de orice urma de tandrete ramasa in gandurile ei .
Zambi . Ii placea cand o vedea asa pudica, cand ii era frica ca privirea ei ii va zice sopti vreun secret .
Ea era din ce in ce mai intrigata de purtarea lui . Se parea ca pe el nu il durea ceea ce ii zisese acum 2 minute . Se hotari sa isi stearga lacrimile . Se ridica si ii intoarse spatele .
-Stii, nu ti-am cerut niciodata mai mult decat puteai sa-mi dai .
-Dar aveai de gand sa imi ceri, chiar in seara asta ! vocea ei tremurand inca .
-Sa inteleg ca nu poti sa imi oferi ceea ce am visat pana acum, ceea ce am sperat ?
-Tu inca nu ai inteles ca iubirea e ca un joc de sah, nu mai ai scapare cand celalalt iti spune deschis : "Sah mat " ? Noi nu am jucat niciodata sah ca tu sa castigi si sa-mi zici :" Sah mat " .
Privirea lui ii urmarea pasii, o urmarea cum se indeparteaza, fara teama, fara resentimente . Acum isi dadu seama ca ei nu au jucat niciodata sah, ci poate doar el, dar a jucat singur, fara ca ea sa i se alature vreodata .

Ruj rosu .

Trupul ei cald il infiora . Cum putea exista un trup asa gingas, frumos si infidel totodata ? Trupul ei ii era infidel lui, chiar daca ea il iubea cu inima, cu trupul iubise mult mai multi iar el nu se numara printre ei . In sfarsit ajunsese si el in cearsafurile ei albe, in care multi barbati isi lasasera gandurile, necazurile, nevoile, poate chiar si visele. Buzele ei rosii il calmau, dar il si intrigau. Cum putea cineva sa aiba buze asa inselatoare si dulci ? Ii urmarea cu privirea linia corpului, perfecta si parca neatinsa de nimeni, ce se unduia sub privirile lui pline de dorinta nesfasiata de gandul ca altcineva atinsese pielea aceea moale si calda, prin care sangele pulsa cu mare intensitate sub privirea lui insetata . Privirile li se intalnira, in acelasi timp un val de caldura patrunzand in corpul fiecaruia . Degetul lui ii atinse piciorul, dandu-i fiori cu cat el se plimba mai mult pe pielea ei frageda si lipsita de inhibitii . Mana ei se avanta fara teama in parul lui. Toata dorinta lor se stinse intrun sarut amar, fara glas.
Perna,odata de un alb imaculat, avea acum pete rosii de ruj, un ruj scump.