joi, 3 septembrie 2009

Sah mat .

Mainile ii erau reci . Dorinta de a scapa de acea durere chinuitoare ii ingheta sangele, suflarea, gandurile . Auzea vocea lui, dar totul era fad, departat de realitate . El ii lua mana sa o incalzeasca in a lui, dar ea o trase imediat . Gestul acesta il durea, numai el stia cat de mult . Ii vedea lacrimile curgand, dar nu avea de gand sa le opreasca . Nu avea de gand, nu dorea . Ii placea sa o vada asa, il incita mai mult, o facea misterioasa, pentru ca nu stia de ce plange . Ea il privi cu ochii sugrumati de emotie si durere . Privirea fixa o uimea, o intriga de altfel .Isi stapani lacrimile . Stia ca nu mai putea face nimic pentru ca el sa isi schimbe privirea aceea fixa si iritanta . O dezgolea de orice secret, de orice urma de tandrete ramasa in gandurile ei .
Zambi . Ii placea cand o vedea asa pudica, cand ii era frica ca privirea ei ii va zice sopti vreun secret .
Ea era din ce in ce mai intrigata de purtarea lui . Se parea ca pe el nu il durea ceea ce ii zisese acum 2 minute . Se hotari sa isi stearga lacrimile . Se ridica si ii intoarse spatele .
-Stii, nu ti-am cerut niciodata mai mult decat puteai sa-mi dai .
-Dar aveai de gand sa imi ceri, chiar in seara asta ! vocea ei tremurand inca .
-Sa inteleg ca nu poti sa imi oferi ceea ce am visat pana acum, ceea ce am sperat ?
-Tu inca nu ai inteles ca iubirea e ca un joc de sah, nu mai ai scapare cand celalalt iti spune deschis : "Sah mat " ? Noi nu am jucat niciodata sah ca tu sa castigi si sa-mi zici :" Sah mat " .
Privirea lui ii urmarea pasii, o urmarea cum se indeparteaza, fara teama, fara resentimente . Acum isi dadu seama ca ei nu au jucat niciodata sah, ci poate doar el, dar a jucat singur, fara ca ea sa i se alature vreodata .

2 comentarii: